Chiajna cu personaje:)

Si pentru ca, in ciuda aparentelor, nu am mers singura in excursia de la Chiajna, trebuie spus ceva si despre partea "umana" a expeditiei noastre. 

Insotitoare mi-au fost Pateu si cu Bianca, care sunt un fel de eu si Andreea, un fel de Bonnie si Clyde sau alte comparatii de gen:). Adica ceva foarte tare:). Ele au fost cele care au insufletit seria de fotografii de la Chiajna, drept pentru care le multumesc si ma laud cu ele! Nu stim cand le mai prind intr-o asemenea combinatie, asa ca... enjoy!

PS: Nu as vrea sa omit un alt element important al excursiei, un muncitor si prietenul lui inedit! Nu o sa fie greu sa-i identificati:).

 Pateu isi studiaza cu atentie setarile

 Bianca si zambetul ei shugubatz

 Pateu in actiune

 Pateu in genunchi pe altarul creatiei :)

 Prieteni inediti

 Zgribulitul

 Bianca infruntand nametii blestemati...

Dupa care isi revine ca Phoenix din cenusa:D

 Pateu: Eu zic sa mergem ca am inghetat...

Dar inainte... hai sa facem cateva poze. A se observa diferentele intre cele ce urmeaza:D

Si o ultima serie publicitara, ca s-o citez pe Bianca: "Manastirea Chiajna...Fantome, blesteme, gard pe langa manastire.Si totusi,coafura rezista!"

Couldn't have said it better myself :D

Manastirea... blestemata

Impreuna cu alti pasionati inscrisi pe site-ul orasul.ro, ne-am incumetat intr-o frumosa zi de ianuarie sa infruntam frigul si nametii si sa facem o excursie foto catre un monument (semi)urban mai mult sau mai putin cunoscut, anume Manastirea Chiajna. Desi locuiesc de mai mult de 10 ani in Bucuresti, recunosc ca nu mi-am dat interesul foarte tare sa ii cunosc partile mai ascunse sau mai putin popularizate, lucru pe care acum incerc sa-l indrept.

Manastirea Chiajna este, aveam sa aflu, subiectul multor legende urbane, care mai de care mai fanteziste. Ba ca ar fi blestemata pentru ca nu a fost niciodata sfintita, ba ca e bantuita, ba ca cei care ii calca imprejurimile sunt atacati din senin de diverse nenorociri sau boli... Aici depinde de fiecare ce si cat e dispus sa creada:). Una peste alta insa, manastirea este patrimoniu UNESCO si un loc pitoresc pentru fotografiat, mai ales iarna cand zapada alba vine in contrast cu zidurile ei de caramida... Mai mult, cand am ajuns am fost tratati cu ceai cald si o gustare traditionala de cei care acum locuiesc acolo si vegheaza la restaurarea ei.

Traseul ales pentru acest obiectiv nu a fost unul usor, ci unul care sa permita fotografierea a mai mult decat zidurile manastirii in sine, asa ca dupa ce la dus am traversat o campie inzapezita si salbatica, aveam sa aflu cu surprindere la intoarcere, ca se putea ajunge acolo si cu autobuzul:). Din punct de vedere fotografic, sclipirile si albul zapezii au fost provocarea majora, fiind prima oara cand am experimentat fotografia de iarna la un alt nivel. Ce-a iesit nu stiu daca e bine sau nu din punct de vedere tehnic, dar se poate vedea mai jos....

 Am inceput cu niste noroi inghetat:)

 Nu ma pricep la botanica, dar planta asta este FOARTE rezistenta :)

 Noroc cu planul indepartat, altfel parea ca suntem in "the middle of nowhere..."

 Groapa de gunoi si ale ei vietuitoare...

 Vorba poetului: copac pribeag, uitat in campie...

 Peisaj hibernal

 Zapada si iar zapada

 Un parau curajos, care a reusit sa "sparga gheata":)

 Urme de... civilizatie sau... cine stie ce!

 Incepe sa se vada manastirea; deocamdata bantuita doar de corbi...

 Prin ochiurile din zid...

 Si o ultima privire de ansamblu inainte sa plecam....

Pur si simplu... Andreea

O zi de joaca cu fotografii, masti si rame